Deportarile in Siberia

Partidul Comunist al Uniunii Sovietice

Acest articol este parte a seriei Comunism

v • d • m

Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (în rusă: Коммунисти́ческая па́ртия Сове́тского Сою́за = КПСС) a fost numele folosit de succesorii facțiunii bolșevice a Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Rusia din 1952 până în 1991. Denumirea de Partid Comunist a fost prezentă în numele partidului încă din 1918, atunci când bolșevicii au devenit Partidul Comunist al Întregii Rusii (bolșevicii). În 1925partidul a devenit Partidul Comunist al Întregii Uniuni (bolșevicii) (Всесоюзная коммунистическая партия (большевиков), ВКП(б)). În1934 a devenit Partidul Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice (PC(b)US). În cele din urmă, în 1952, el a devenit Partidul Comunist al Uniunii Sovietice sau, mai simplu, PCUS.

Acest articol urmărește istoria partidului din 1918 până la disoluția sa din 1991. Pentru informații despre partidul dinainte de 1918, vezi articolele Bolșevic și Menșevic.

Odată ce s-a format Internaționala a treia sau Cominternul în 1919, structura marxist-leninistă centralist democratică a PCUS a fost copiată de alți membri ai Cominternului, ceea ce a dus la formarea de partide comuniste în întreaga lume.

Pentru cea mai mare parte a istoriei Rusiei Sovietice și a Uniunii Sovietice, Partidul Comunist a fost nelipsit de la guvernare și a fost singurul partid politic tolerat de guvern și de forțele lui de securitate. Ca o consecință, istoria URSS și a PCUS se întrepătrund și se suprapun. Pentru cei interesați de istoria PCUS este util să consulte seria de articole Istoria Rusiei.

PCUS

În 1919 a fost creat un Birou Politic, care a avut inițial cinci membri, având ca sarcină conducerea treburilor zilnice ale partidului. La început, cea mai înaltă instanță a Partidului era Comitetul Central. Primii membri plini ai Politburo au fost: Lenin, Troțki, Kamenev, Stalin și Krestinskicu trei membri supleanți: Buharin, Zinoviev și Kalinin. De-a lungul celui de-al treilea deceniu, s-au ținut congrese ale partidului aproape în fiecare an.

Cea mai înaltă instanță conducătoare a PCUS era Congresul Partidului, care la început se țineau anual pentru ca apoi să devină mai rare, în special pe vremea lui Stalin. Congresul Partidului alegea Comitetul Central care, la rândul lui, alegea Politburo – Biroul Politic. Sub Stalin, cea mai importantă poziție din partid a devenit cea de Secretar General care era ales de Politburo. În 1952, titulatura de Secretar General a devenit Prim Secretar iar Politburo a devenit Prezidiu, asta până și-au recăpătat numele în timpul lui Brejnev, în 1966.

În teorie, puterea supremă aparținea Congresului Partidului dar, în practică, structura de putere era inversă și, după moartea lui Lenin, puterea supremă a fost concentrată în mâinile Secretarului General.

La nivelurile de jos, conducerea partidului era asigurată de Comitetele de Partid, partkom (партком). Un partkom era condus de secretar al partkomului (секретарь парткома). La intreprinderi, colhozuri, instituții, etc, comitetele erau denumite "partkom". La nivele mai înalte, comitetele aveau nume abreviate precum: raikom (райком) la nivelul de raion, obkom (обком) la nivelul de oblast (regiune) (cunoscute mai înainte ca gubkom (губком) pentru gubernii), gorkom (горком) la nivel de oraș, etc.

La nivelurile de jos ale partidului se aflau organizațiile de bază (первичная партийная организация) sau celulele de partid (партийная ячейка). Erau create în înteriorul oricărei organizații de orice fel unde erau cel puțin trei comuniști. Conducerea celulei era denumită biroul partidului (партийное бюро, партбюро). Un birou de partid era condus de un secretar de birou ales (секретарь партбюро).

La celulele de partid mai mici, secretarii erau de regulă angajații uzinei/spitalului/scolii corespondente. Organizațiile suficient de mari erau conduse de secretari cu scoatere din producție. (освобожденный секретарь), care-și primeau salariul din fondurile partidului.

Calitatea de membru

Atunci când bolșevicii au redenumit partidul drept Partidul Comunist al Întregii Rusii erau aproximativ 200.000 de membri. Pe vremea lui Stalin, partidul s-a angajat într-o amplă campanie de recrutări de noi membri, atât din zona rurală cât și din orașe. Această acțiune avea ca scop atât "proletarizarea" partidului cât și încercarea lui Stalin să-și întărească baza de susținere prin depășirea numerică a veteranilor bolșevici și prin reducerea influenței lor în partid.Calitatea de membru își avea riscurile ei, în mod special pe vremea epurărilor lui Stalin. Calitatea de membru al partidului nu era accesibilă oricui. Pentru a deveni membru de partid, candidatul trebuia să obțin aprobarea diverselor comitete, iar trecutul fiecărui candidat era cercetat cu atenție. Cum noile generații creșteau fără să știe altceva decât viața în URSS, calitatea de membru era în general obținută după ce se parcurgeau anumite stagii obligatorii. Copilul erau încadrat în mișcarea de pionieri, la vârsta de 14 ani intra în Komsomol (Organizația Tineretului Comunist) și la sfârșit, ca adult, dacă acesta arătase că aderă la disciplina de partid, (sau dacă avea relațiile potrivite), putea deveni membru de partid.

Până în 1933, partidul avea aproximativ 3,5 milioane de membri dar, ca un rezultat al epurărilor, numărul lor a scăzut la 1,9 milioane până în 1939. În 1986, Partidul Comunist avea peste 19 milioane de membri, aproximativ 10% din populația adultă a URSS-ului. Peste 44% dintre membrii partidului erau clasificați muncitori și 12% țărani colhoznici. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice avea organizații naționale în 14 dintre cele 15 republici ale URSS. În RSSF Rusă nu exista un partid separat, afacerile de partid fiind conduse direct de PCUS.

Numărul de comuniști raportat la populație după republici la frontiera dintre deceniile 7 și 8 era după cum urmează: Rusia- 7,2% Ucraina - 5,35% RSSM - 3,43% Tajikistan - 2,8% URSS - 5,934%

Istoria

Cu unele excepții, politica Partidului Comunist al Uniunii Sovietice era dictată de Secretarul General. Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice după moartea lui Lenin poate fi divizată în epocile lui Stalin, Hrușciov, Brejnev și Gorbaciov.

Sfârșitul conducerii comuniste

Probabilitatea tot mai mare a disoluției URSS a condus elementele conservatoare ale PCUS să lanseze lovitura de stat din august din 1991, când Gorbaciov a fost înlăturat temporar de la putere. Pe 19 august 1991, cu o zi înainte de semnarea noului Tratat Unional care dădea o mult mai multă libertate republicilor, un grup care s-a autointitulatComitetul pentru Starea de Urgență a luat în mâini puterea în Moscova, declarând că Gorbaciov este bolnav și de aceea eliberându-l din funcție. Vicepreședintele Ghenadi Ianaiev a fost numit ca președinte în funcție. Comitetul din opt membri includea pe președintele KGB, Vladimir Kriucikov, ministru de interne, Boris Pugo, ministrul apărării, Dmitrii Iazov și primul-ministru, Valentin Pavlov. Lovitura de stat a fost învinsă datorită marilor demonstrații populare ca și eforturilor lui Boris Elțân, care a devenit astfel adevăratul om puternic al zilei. Gorbaciov s-a reîntors la Moscova ca președinte, dar a demisionat din funcția de Secretar General și și-a luat angajamentul să curețe partidul de conservatori. Elțîn a interzis formal Partidul Comunist în Rusia. KGB-ul a fost dizolvat ca și alte agenții și organizații ale partidului. Acțiunile lui Elțîn au fost declarate mai apoi neconstituționale, dar în acel moment URSS încetase să mai existe.

După colapsul Uniunii Sovietice, rușii care aderaseră la tradițiile Partidului Comunist, în mod particular așa cum existase acesta înainte de Gorbaciov, s-au reunit în Partidul Comunist al Federației Ruse.

Fascismul în Italia

Italia Fascistă

Imperiul colonial italian: Italia Fascistă în perioada de maximă întindere

Istoria Italiei Fasciste (perioadă pentru care se folosește uneori expresia cei douăzeci de ani fasciști sau mai simplu cei douăzeci de ani) se referă la perioada din istoria Italiei cuprinsă între momentul cuceririi puterii de cătreBenito Mussolini până la sfârșitul dictaturi sale (25 iulie 1943).

Această perioadă este extinsă uneori la perioada dintre sfârșitul primului război mondial până la încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale, sau la perioada 1925 – 1945, dat fiind faptul că, în 1925, toate partidele politice, cu excepția Partidului Național Fascist, au fost scoase în afara legii, iar în 1945 și-a încetat existența Republica Socială Italiană (RSI).

Ascensiunea fascismului italian

Ajungerea la putere a fasciștilor italieni a fost favorizată prin factori sociali, economici și politici:

1. Creșterea numărului de șomeri după Primul Război Mondial
2. Scăderea nivelului de viață după începutul războiului mondial
3. Nemulțumiri legate de unele hotărîri ale Tratatului de la Versailles, de după Primul Război Mondial
4. Conflict între adepții căii revoluționare și cei reformiști din mișcarea muncitorească
5. Dezorientarea mișcării muncitorești în fața propagandei fasciste
6. Formarea de către muncitori a unor grupări denumite "fascii"
7. Desirabilitatea unei personalizări a puterii politice paralel cu criza democrației și ideologiei liberale
8. Impresia capitaliștilor italieni, a celor bogați, că fascismul este mai puțin rău decât comunismul.

Luarea puterii

Partidul Național Fascist a luat naștere în 1921. Adepții mișcării fasciste italiene agreau ca semn distinctiv purtarea de cămăși negre. În octombrie 1922, Mussolini și alți proeminenți fasciști italieni au declarat pe față intenția de a ajunge prin forță la putere. Între 27 ÷ 29 octombrie ei au organizat așa zisul "Marș al Romei", când peste 14.000 de "cămăși negre", fasciști și adepți, au asaltat prin marș Roma, și au forțat căderea prim ministrului Facta, obligând pe regele Victor Emmanuel II să retragă sprijinul acordat acestuia.

Imperiul fascist italian

Italia fascistă a concurat cu alte puteri coloniale, având în Africa, la momentul maximei sale întinderi, un imperiu colonial ce a cuprins Eritrea, Somalia, Etiopia și Libia.

Căderea lui Mussolini

Ca urmare a insucceselor militare și a invaziei Aliaților (debarcării) în Sicilia, pe 25 iulie 1943 Marele Consiliu al Fascismului (italian) a retras lui Mussolini competența de conducător (al fasciștilor) și implicit calitatea de prim-ministru.

Mediu

Mediul, precizat la nevoie drept mediul înconjurător sau mediul ambiant, este o noțiune care se referă la totalitatea condițiilor naturale de pe Pământ sau dintr-o regiune a sa, în care evoluează ființele sau lucrurile. Dintre aceste condiții fac parte atmosfera, temperatura, lumina,relieful, apa, solul etc., precum și celelalte ființe vii. Mediul are un rol foarte important în procesul evoluției ființelor vii, care, la rândul lor, sunt un factor de transformare a mediului.

Prin extindere, cuvântul se poate referi și la alte corpuri cerești decât Pământul.

Discurs

Discurs

“Povara bunătății noatre- o pledoare pentru rezistența neamului în numele perinității”

                                       Stimat auditoriu,

        Mă bucur că mă aflu aici în fața voastră pentru a-mi  exprima opiniile despre “ Povara bunătății noatre –o capodoperă druțiană și o pledoare pentru rezistența neamului în numele perinității”. Povara bunătății noatre este  un mare roman basarabean ce reprezintă  Basarabia într-o narațiune simbolică , cu toată istoria ei , dramele și sfîșierele interne. Această opera ofera o vastă priveliște asupra timpurilor peste are se abat necruțătoare încercările destinului.

    Fiind un scriitor cu mare renume, Ion Druță a abordat   în roman cele mai prețioase valori omenești. El ni le-a reprezentat prin oamenii Ciuturii , dar anume prin personajul principal Onache Cărăbuș.

    Onache Cărăbuș ne este prezentat  ca cel care prinde toată lumina soarelui și întreg cerul. El este un exemplu pentru toată Ciutura cît și pentru noi. Valorile care predomină la acest personaj  sunt: bunătatea , curajul, optimismul , dragostea față de patrie și de familie. Cărăbuș este cel care a fost supus unor încercări  ale vieții ca foametea, moartea Tincuței și pierderea feciorilor la război. Anume aceste necazuri l-a făcut să devină mai puternic. Viața e un dar și căt timp a trait-o Onache Cărăbuș a prețuit-o.

     Prin promovarea acestor valori, Ion Druță a vrut să ne sugereze  că viața este  formată  din lucruri bune  și rele, din bucurii și necazuri, din eșecuri și victorii pe care destinul ni le pune ca niște încercări  și noi trebue să le depășim , dînd dovadă de curaj așa cum au facut-o ciuturenii și Onache Cărăbuș.

      Mihai Cimpoi a spus” Oricare ar fi povara destinului și oricît te-ar îngenunchea , spiritual se înalță tot mai sus, aceasta-I concluzia senină de moralist , pe care o desprindem din finalul Poverei bunătății noastre, ce evocă perioada înfruntării unor mari puteri pe pămîntul Moldovei”.

                                                                 Vă mulțumesc!

De-a v-ati-ascuns...T.Arghezi

Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu cand o sa fie asta, tata,
Dar, hotarat, o sa ne jucam odata,
Odata, poate, dupa scapatat.
E un joc viclean de batrani
Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine,
Joc de slugi si joc de stapani,
Joc de pasari, de flori, de cani,
Si fiecare il joaca bine.
Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.
Jocul incepe incet, ca un vant,
Eu o sa rad si o sa tac,
O sa ma culc la pamant.
O sa stau fara cuvant,
De pilda, langa copac.
E jocul sfintelor Scripturi.
Asa s-a jucat si Domnul nostru Isus Hristos
Si altii, prinsi de friguri si de calduri,
Care din cateva sfinte tremuraturi
Au ispravit jocul, frumos.
Voi sa nu va mahniti tare
Cand ma vor lua si duce departe
Si-mi vor face un fel de inmormantare
In lutul afanat sau tare.
Asa e jocul, incepe cu moarte.
Stiind ca si Lazar a-nviat
Voi sa nu va mahniti, s-asteptati,
Ca si cum nu s-a intamplat
Nimic prea nou si prea ciudat.
Acolo, voi gandi la jocul nostru, printre frati.
Tata s-a ingrijit de voi,
V-a lasat vite, hambare,
Pasune, bordeie si oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Si pentru mancare.
Toti vor invia, toti se vor intoarce
Intr-o zi acasa, la copii,
La nevasta, care plange si toarce,
La vacute, la mioare,
Ca oamenii gospodari si vii.
Voi cresteti, dragii mei, sanatosi,
Voinici, zglobii, cu voie buna,
Cum am apucat din mosi-stramosi.
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.
Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.
Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit...
Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Asa este jocul.
Il joci in doi, in trei,
Il joci in cate cati vrei.
Arde-l-ar focul.

THE MOST POPULAR SPORTS IN THE WORLD

1. Soccer

at the top of the list is soccer with 3.3-3.5 billion fans all around the Europe, Africa, Asia, Americas, etc.
Association football, commonly known as football or soccer, is a sport played between two teams of eleven players with a spherical ball. It is played by 250 million players in over 200 countries, making it the world’s most popular sport. The game is played on a rectangular field with a goal at each end. The object of the game is to score by using any part of the body besides the arms and hands to get the football into the opposing goal. The goalkeepers are the only players allowed to touch the ball with their hands or arms while it is in play and then only in their penalty area.

2. Cricket

Cricket is 2nd Most Popular Sport in the World with 2-3 billion fans (Across India, UK, Pakistan, Asia, Australia, etc.
Cricket is a bat-and-ball game played between two teams of 11 players on a field at the center of which is a rectangular 22-yard long pitch. Each team takes it in turn to bat, attempting to score runs, while the other team fields. Each turn is known as an innings.
Cricket Has Three Different Formats i.e . Test, ODIs and T20. after Introduction of T20 Format Popularity of Cricket Has Been Increased Greatly. Cricket is hugely popular in India, Pakistan, Australia, England, South Africa, Srilanka, New Zealand, West Indies, Bangladesh and Zimbabwe.

3. Basketball

with round about 2-3 billion fans US, Canada, chaina and philippine mainly, Basketball is the 3rd and last sport of our List.
One of Most Paying Sports: Basketball is a sport played by two teams of five players on a rectangular court. The objective is to shoot a ball through a hoop 18 inches (46 cm) in diameter and 10 feet (3.0 m) high mounted to a backboard at each end. A team can score a field goal by shooting the ball through the basket during regular play. A field goal scores two points for the shooting team if a player is touching or closer to the basket than the three-point line, and three points if the player is behind the three-point line. The team with the most points at the end of the game wins. Basketball is The 3rd Most Played and Watched Sport in the World.

4. Hockey

hockey [ field + Ice] is the 3rd Most Popular Sport on Earth With 2-2.2 billion fans in Asia, Europe, Africa, Australia etc.
Hockey is a family of sports in which two teams play against each other by trying to maneuver a ball or a puck into the opponent’s goal using a hockey stick. In many areas, one sport (typically field hockey or ice hockey is generally referred to simply as hockey. both forms of hockey a lot popular in the world. Field Hockey is the National game of Pakistan and India Also. at the other hand ICE HOCKEY is Lot More Popular in Europe specially in Canada, USA, Latvia and Sweden . Above Mentioned  Number of Fans Are For The Both Forms Of Hockey.

5. Tennis

at No 5 in This List is Tennis . with the Around 1 billion fans around the Europe, Americas, Asia.
Tennis is a sport that people usually play individually against a single opponent (singles) or between two teams of two players each (doubles). Each player uses a racket that is strung with cord to strike a hollow rubber ball covered with felt over or around a net and into the opponent’s court. The object of the game is to play the ball in such a way that the opponent is not able to play a good return.

6. Volleyball

with Around 900 million fans Across Asia, Europe, Americas, Australia Volleyball is the 6th Most Popular Sport in the World.
Volleyball is a team sport in which two teams of six players are separated by a net. Each team tries to score points by grounding a ball on the other team’s court under organized rules.[1] It has been a part of the official program of the Summer Olympic Games since 1964.

7. Table Tennis

Around 900 million fans from Asia, Europe, Africa and Americas makes Table Tennis 7th most popular sports in the world.
Table tennis, also known as ping pong, is a sport in which two or four players hit a lightweight ball back and forth using table tennis rackets. The game takes place on a hard table divided by a net. Except for the initial serve, players must allow a ball played toward them only one bounce on their side of the table and must return it so that it bounces on the opposite side.

8. Baseball

there are Around 500 million fans in US, Japan, Cuba, Dominican Republic , making Baseball 8th Most Popular Sport in the World.

Baseball is a bat-and-ball game played between two teams of nine players who take turns batting and fielding.
The offense attempts to score more runs than its opponents by hitting a ball thrown by the pitcher with a bat and moving counter-clockwise around a series of four bases: first, second, third and home plate. A run is scored when the runner advances around the bases and returns to home plate.

9. American football

9th most popular sport with around 390-410 million fans (US mainly)

American football (known as football in the United States and gridiron in some other countries) is a sport played by two teams of eleven players on a rectangular field 120 yards long by 53.3 yards wide with goalposts at each end. The offense attempts to advance an oval ball (the football) down the field by running with or passing it. They must advance it at least ten yards in four downs to receive a new set of four downs and continue the drive; if not, they turn over the ball to the opposing team.

9. Rugby

9th most popular sport with around 390-410 million fans (France, England, New Zealand and South Africa mainly)

Rugby is widely played In France and has a strong tradition in the Basque, Occitan, and Catalan people areas along the border regions between Spain and France. The game is very popular in South Africa, having been introduced by English-speaking settlers in the 19th century. British colonists also brought the game with them to Australia and New Zealand, where the game is widely played. It has spread thence to much of Polynesia, having particularly strong followings in Fiji, Samoa, and Tonga.

10. Golf