Nu încep niciodată să scriu pînă ce nu aud și văd omul , cu toate amănuntele lui în fața mea. Întîi îi zic pe nume…
Majoritatea oamenilor pentru a nu-și arata adevarata fata se ascunt dupa un alt nume , care le fac sa devina alt cineva, dar adevaratul el se ascunde numai in interiorul lui. Oamenii de multe ori se ascund chiar si dupa o alta viata, ascunzindu-și tistețea sau problemele sale care nu doresc să le spună nimanui. Ei isi fac o lume imaginara care traiesc in ea, dar fara fericire.
Ochii sunt oglinda sufletului fiecarui din noi. Ca sa-i vezi adevarata fata e deajuns sa te uiți in ochii lui pîtrunzind in universul sau .Viata e ca un teatru , unde noi suntem actorii ei avînd un rol și suntem impusi sa ne indeplinim soarta .
Ion Luca Caragiale este un dramaturg român care prin operele sale ne face sa vedem viata altfel. Opera sa “ O scrisoare pierdută” este o mare capodopera.Personajele din opera data cu niste nume amuzante ca Agamemnon Dandanache, Zaharia Trahanache , Pristanda , ne duc la ideea ca aceasta opera e o comedie. Aceste nume semnificînd cîte ceva Dandanche -semnifică încurcatură , haos , Zaharia-profine de la cuvintul zahăr și Pristanda - ce provine de la un dans românesc. Știind doar numele noi am aflat cîte ceva despre personaje. Cum a spus si Caragiale “Personajele nu trebuie prezentate cu detalii multe.Asta omoară imaginea vie”
Opera data ne reprezintă niste suprinderi a moravurilor, a unor tipuri umane, a unor situatii neasteptate provocind comicul .Gasirea si pierderea scrisorii dau nastere unor emotii si trairi puternice.
“ Caragiale e omul care impinsese pana la extrem arta de a concentra si de a margini in linii elementare si expresive (…) Batranul mester inpinsese dragostea verbala pana la masuri neobisnuite ; slefuind vorbele , le redusese la rolul lor necesar in economia frazei .”
E.Lovinescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu