Biologia

                                              Analizatorul Gustativ

	Analizatorul gustativ este chimic de contact deoarece receptorii sunt chemoreceptori. Poate fi împărţit în 3 segmente: periferic, intermediar şi central. 1 Segmentul periferic Segmentul periferic este reprezentat de receptorii gustativi (mugurii gustativi) de la nivelul papilelor gustative situate pe mucoasa linguală, pereţii obrajilor, valul palatin, peretele faringian posterior. Majoritatea papilelor aparţin mucoasei linguale. Limba este un organ musculo-membranos mobil, aşezat pe podeaua cavităţii bucale, fiind acoperit de o mucoasă groasă. Mucoasa limbii este sediul receptorilor gustativi şi declanşatorul reflexului secretor al glandelor salivare anexe ale cavităţii bucale. Are trei părţi: vârful, corpul (orizontal) şi rădăcina (verticală). La unirea celor două treimi anterioare cu treimea posterioară se găseşte un şanţ, numit V-ul lingual (sanţul terminal), deschis anterior, al cărui vârf conţine o mică depresiune-foramen caecum. Pe mucoasa limbii se află mici proeminenţe numite papile: filiforme, foliate, fungiforme şi circumvalate (caliciforme). Papilele circumvalate, în număr de 9-11, formează V-ul lingual, cele foliate sunt situate pe marginile limbii şi în zona posterioară iar cele filiforme şi fungiforme sunt plasate difuz pe faţa dorsală a limbii. Cu excepţia papilelor filiforme care au rol mecanic, restul au rol gustativ. La baza papilelor circumvalate şi foliate se află glande, a căror secreţie va dilua şi dizolva substanţa excitantă. Mugurele gustativ are forma ovală şi este aşezat cu vârful în şanţul circular din jurul papilelor. Este format din celule epiteliale senzoriale, bazale şi din celule de susţinere. Celulele senzoriale sunt în număr de 4-20 şi au la polul apical cili gustativi care intră în porul gustativ al mugurelui. În jurul polului bazal al celulelor senzoriale se află terminaţii nervoase (dendrite) ale nervilor VII, IX şi X. Celulele de susţinere sunt mai late, au formă semilunară. Celulele bazale prin diviziune formează celulele senzoriale. 2 Segmentul intermediar (de conducere) Nervul VII preia informaţiile gustative de la corpul limbii (două treimi anterioare ale limbii), nervul IX de la rădăcina limbii (treimea posterioară a limbii) iar nervul X de la zona situată între rădăcina limbii şi epiglotă, şi de la restul mugurilor gustativi. Protoneuronii nervilor gustativi se află în ganglionii nervoşi de pe traseul nervilor facial, glosofaringian şi vag. Dendritele lor fac sinapsă cu baza celulelor senzoriale, iar axonii fac sinapsă cu deutoneuronul căii. Deutoneuronul căii gustative se află în nucleul tractului solitar din bulbul rahidian. Axonii deutoneuronilor ajung în talamus, unde fac sinapsă cu al treilea neuron al căii. 3 Segmentul central Se află în aria gustativă 43 din partea inferioară a girului postcentral, în zona de proiecţie a feţei. Din nucleul tractului solitar, multe impulsuri ajung direct la nucleii salivatori superiori (puntea lui Varolio) şi inferiori(bulb). Din bulb, pe calea nervului glosofaringian pleacă impulsuri care stimulează secreţia glandei parotide. Din puntea lui Varolio, pe calea nervului facial pleacă impulsuri care stimulează secreţia glandelor submaxilară şi submandibulară.
B.	Fiziologia analizatorului gustativ
	Orice substanţă dizolvată în apă sau salivă, care excită receptorii gustativi se numeşte substanţă sapidă. Substanţele care nu excită receptorii gustativi se numesc insipide. Aplicarea unui stimul gustativ pe microvilul celulelor senzoriale este urmată de modificarea permeabilităţii membranare pentru ioni. Aceasta determină formarea unui potenţial de receptor, a cărui valoare este direct proporţională cu logaritmul concentraţiei substanţei gustative excitatoare. Senzaţia gustativă depinde de diferiţi factori:      1) concentraţia substanţei solvite - receptorul are un prag minim de excitaţie (mai ridicat pentru substanţele dulci şi mai scăzut pentru cele amare. Apare astfel un mecanism de protecţie faţă de alcaloizii (substanţe amare) care au un potenţial toxic pentru om.      2) zona limbii - sensibilitatea scade de la vârf spre baza limbii      3) lumina - sensibilitatea şi frecvenţa de apariţie a impulsurilor la nivelul limbii scad la întuneric, fiind probabil o adaptare la condiţiile de mediu (consumul de alimente se face cel mai frecvent în timpul zilei şi necesită o sensibilitate mare pentru a diferenţia alimentele propice consumului de cele impropii).      4) senzaţia de foame - scade pragul pentru dulce şi sărat şi-l creşte pentru amar      5) temperatura substanţei gustative - optimă la 30 - 40 grade Celsius      6) numărul de muguri gustativi excitaţi - intensitatea senzaţiei creşte direct proporţional cu numărul mugurilor stimulaţi.      7) starea mucoasei linguale - o mucoasă uscată sau acoperită de depozite, scade intensitatea senzaţiei gustative. Omul percepe 4 gusturi fundamentale: acru, amar dulce şi sărat. Gustul dulce se percepe în special în zona anterioară a limbii, acrul şi sărat în zonele laterale ale limbii, iar gustul amar la nivelul papilelor circumvalate de pe zona posterioară a limbii. Gustul alimentelor rezultă din combinarea gusturilor fundamentale cu informaţii tactile, termice, dureroase şi olfactive. Adaptarea gustativă apare atunci când stimulul gustativ acţionează progresiv un timp îndelungat asupra receptorului. Adaptarea este invers proporţională cu intensitatea şi viteza cu care excitantul se răspândeşte pe suprafaţa limbii. Gustul se adaptează repede, senzaţia dispărând chiar dacă stimulul persistă (în special pentru substanţele dulci şi sărate). În cazul adaptării, sensibilitatea gustativă scade numai în raport cu stimulii aplicaţi progresiv şi îndelungat, persistând sau amplificându-se pentru ceilalţi stimuli gustativi. Pentru perceperea în continuare a senzaţiei trebuie ca alimentul să fie mişcat în gură pentru a stimula alţi receptori. ANALIZATORUL OLFACTIV Analizatorul olfactiv receptioneaza si prelucreaza informatiile referitoaare la proprietatile chimece ale unor substante odorante, aflate la o anumita distanta fata de organism. Segmentul receptor  Este format din epiteliul olfactiv constituit din celule receptoare (chemorecep tori de distanta)si din celule de sustinere incluse in mucoasa olfactiva. Mucoasa olfactiva are o suprafata de 2—3 cm2 si este dispusa in regiunea superioara a foselor nazale . Celulele receptoare sunt neuroni bipolari senzitivi. Dendritele acestora prezinta butoni olfactivi de la care pleaca 6—8 cili olfactivi receptori, care depasesc celulele de sustinere si patrund in mucusul secretat de celulele glandulare ale  mucoasei  olfactive. Calea olfactiva este formata numai din doi neuroni, protoneuronul fiind celula receptoare. Inflamarea mucoasei nazale in afectiuni respiratorii scade sensibilitatea olfactiva.  Segmentul de conducere.  Axonii  neuronilor olfactivi, care constituie protoneuronul caii, strabat inmanunchiuri lama ciuruita a etmoidului si patrund in cutia craniana, formand nervii olfactivi cu traseu pana la bulbiiolfactivi. Aici fac sinapsa cu celulele mitrale, care reprezinta deutoneuronii  caii  olfactive. Axonii acestora se despart: o parte trec in bulbul contralat,  iar cealalta parte formeaza tracturile olfactive, care se  proiecteaza in cortex. Segmentul central Este reprezentat de paleocortexul olfactiv, aria de proiectie primara a aferentelor olfactive.