Revoluțiilor române din 1848-1849

Cauzele și importanța revoluțiilor române din 1848-1849

În întreaga istorie, anul 1848 se înregistrează ca un an revoluţionar atât pentru popoarele europene cât şi cele române.În principatele române cauzele care au stabilit începerea revoluţiei au purtat caracter atât de ordin extern cât şi intern. Cauzele interne au fost: relaţiile feudale, dorinţa de a înlătura relaţiile capitaliste, monopolul Otoman, ascenderea nemulţumirii poporului. Premisele externe au fost: dominaţia Habsburgilor, introducerea protectoratului rus, suzeranitatea otomană, regimul regulamentar în Ţara Româneasca din 1831 şi în Moldova din 1832.În Moldova revoluţia a avut un caracter paşnic, în multe surse fiind numită “Revoluţia poeţilor”. Se caracterizează printr-o petiţie din 27 martie 1848: ”Proclamaţiunea”, convocată la Iaşi. Petiţia cuprindea 35 de puncte şi a fost redactată de către Vasile Alecsandri, la o întrunire a tinerilor revoluţionari care a avut loc la hotelulPetersburg din Iaşi, cu ştirea domnitorului Mihail Sturdza. Această petiţie privea reorganizarea administrativă şi politică internă, urmărea înlocuirea regimului feudal cu cel burghez. Petiţiunea Proclamaţiunea a fost înfrântă din cauza respingerii de către M. Sturdza, care a luat măsuri pentru arestarea liderilor acestei mişcări.O altă petiţie în Moldova a fost cea stabilită la 24 mai de către liderii refugiaţi în Transilvania la Braşov după ordinul lui M. Sturdza, stabilindu-se „Principiile noastre pentru reformarea patriei”. Mihail Kogălniceanu tipăreşte programul la Cernăuţi: „Dorinţele partidei naţionale din Moldova”, format din 36 puncte care urmărea autonomia Moldovei faţă de Otomani, egalitate politică şi civilă a cetăţenilor. Se deosebea radical de petiţia din martie, fiind împotriva Regulamentului organic şi a protectoratului ţarist.În Tara Româneasca, spre deosebire de Moldova, revoluţia s-a bucurat de mai mult succes. Au fost atraşi de partea revoluţiei numeroşi intelectuali din acea vreme, la fel şi o parte a administraţiei şi armatei. Petiţiunea din Tara Românească a fost semnată la 9 iunie: ”Proclamaţia de la Izlaz”, însă această petiţie nu a avut succes din cauza nemulţumirii guvernului ţarist, astfel având loc o intervenţie turcească în Ţara Românească, iar Bucureşti-ul nu a putut rezista atacurilor din 13-15 septembrie.În Transilvania revoluţia românească a avut un caracter preponderant naţional. La data de 3-5 mai, pe o câmpie întinsă de la Blaj, a avut loc adunarea “Câmpia libertății” (participând în jur de 40.000 de oameni). Petiţia prezenta cerinţe de ordin social, economic şi politic, manifestându-se dorinţa maselor de oameni de a se uni cu Moldova şi Ţara Româneasca. Efectul petiţiei a fost stopat de bătălia dintre maghiari şi ruşi de la 13 august de lângă satul Siria, care s-a sfârşit cu victorie contra revoluţiei. Dominaţia absolutismului habsburgic s-a instaurat din nou în Transilvania.După părerea mea revoluţia română din 1848 nu a avut un rol hotărâtor şi decisiv. Da, au fost tipărite petiţiuni în toate cele 3 principate, însă nici una nu s-a sfârşit cu succes. Poate au fost înscrise mici schimbări, insă nu radicale. Nu consider ca au fost atinse scopurile puse de la bun început care ar modifica societatea în direcţia cea mai bună însăşi pentru dezvoltarea ei.